- oturac
- OTURÁC s. v. haltă, oprire, popas.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoturác1, oturáci, s.m. (înv.) veteran, invalid de război.Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DARoturác, oturáce, s.n. (înv.; mai ales la pl.) 1. popas mai lung al armatei într-un loc; bivuac. 2. lemnele încovoiate formând scheletul luntrei.Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DARoturác (-ce), s.n. – Popas, oprire, haltă. tc. oturak (Şeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. sec. XVII, înv. – Der. oturac, s.m. (înv., veteran).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.