- oticău
- oticắu, oticáuă, s.n. (pop.) 1. otic. 2. cupă, pahar.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
otic — OTÍC, otice, s.n. Lopăţică cu care se curăţă de pământ brăzdarul şi cormana plugului. – Din scr. otik. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OTÍC s. (tehn.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuş, (prin Transilv. şi Maram.) săpălău,… … Dicționar Român