oticni

OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. intranz. 1. (pop.) A se sili din răsputeri, a face sforţări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (reg.) A cădea. – cf. i c n i .

Trimis de ana_zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



OTICNÍ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



oticní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oticnésc, imperf. 3 sg. oticneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oticneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – var. otihni. sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s.f. (efort).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER