- osfinţi
- osfinţí (-ţésc, -ít), vb. – A aghesmui. sl. osvętiti "a sacrifica" (Tiktin), cf. sfînt. sec. XVII, înv. E dubletul lui osfestui, vb. (a aghesmui), înv., din bg. osveštavam; şi poate a lui osfinti, vb. (a asista, a ajuta), înv.Trimis de blaurb, 22.06.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.