- osfinti
- osfintí, osfintésc, vb. IV (înv.) a ajuta, a acorda asistenţă.Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
osfinţi — osfinţí ( ţésc, ít), vb. – A aghesmui. sl. osvętiti a sacrifica (Tiktin), cf. sfînt. sec. XVII, înv. E dubletul lui osfestui, vb. (a aghesmui), înv., din bg. osveštavam; şi poate a lui osfinti, vb. (a asista, a ajuta), î … Dicționar Român
sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… … Dicționar Român