osatură

OSATÚRĂ, osaturi, s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistenţă al unei construcţii, al unei maşini, al unei nave etc. ♦ fig. Constituţie internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

Trimis de oprocopiuc, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OSATÚR//Ă osaturăi f. 1) (la om şi la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistenţă a unei construcţii; carcasă; schelet. 3) fig. Constituţie internă a unei opere scrise; schemă compoziţională; schelet. /<fr. ossature

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susţinere, de rezistenţă al unei construcţii, al unei maşini etc. ♦ (fig.) Constituţie internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].

Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN



OSATÚRĂ s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituţie internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistenţă a unei construcţii, maşini etc. (< fr. ossature)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN