ortăcie

ortăcie
ORTĂCÍE, ortăcii, s.f. (reg.) Tovărăşie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORTĂCÍE s. v. amiciţie, asociaţie, asociere, întovărăşire, prietenie, tovarăşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ortăcíe s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORTĂCÍ//E ortăciei f. reg. Legătură întemeiată pe raporturile dintre ortaci; tovărăşesc; prietenesc. [G.-D. ortăciei] /ortac + suf. ortăcieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ortăci — ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A lega tovărăşie cu cineva; a se întovărăşi, a se asocia. – Din ortac. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98  ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoţi, întovărăşi, uni. Trimis de… …   Dicționar Român

  • asociere — ASOCIÉRE, asocieri, s.f. Acţiunea de a (se) asocia şi rezultatul ei. [pr.: ci e ] – v. asocia. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98  Asociere ≠ disociere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ASOCIÉRE s. asociaţie, întovărăşire,… …   Dicționar Român

  • fârtăciune — fârtăciúne s.f. (înv.) înfrăţire, prietenie, tovărăşie, ortăcie. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • orta — ORTÁ, ortale, s.f. (înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. 2. Trupă, ceată, bandă; grupare. – Din tc. orta. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98  ORTÁ s. v. breaslă,… …   Dicționar Român

  • prietenie — PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă,… …   Dicționar Român

  • tovărăşie — TOVĂRĂŞÍE, tovărăşii, s.f. 1. Relaţia dintre tovarăşi, legătură bazată pe raporturi tovărăşeşti. ♦ Companie, societate. ♢ expr. A ţine (cuiva) tovărăşie = a sta pe lângă cineva pentru a nu l lăsa singur, pentru a l distra; a ţine cuiva de urât. 2 …   Dicționar Român

  • întovărăşire — ÎNTOVĂRĂŞÍRE, întovărăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) întovărăşi şi rezultatul ei. – v. întovărăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTOVĂRĂŞÍRE s. 1. v. însoţire. 2. asociaţie, asociere, tovărăşie, (înv. şi reg.) sâmbră, soţie, (reg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”