ortoman

ortoman
ORTOMÁN, -Ă, ortomani, -e, adj. (Mai ales în poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeş, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [var.: iortomán, -ă, iortománi, -e adj.] – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORTOMÁN adj. v. focos, iute, sprinten.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ortomán adj. m., pl. ortománi; f. sg. ortománă, pl. ortománe
Trimis de siveco, 02.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ORTOMÁN ortomană (ortomani, ortomane) înv. 1) (despre ciobani) Care posedă multe oi; cu multe turme de oi. 3) şi substantival Care se impune prin aspectul exterior; cu aspect plăcut; prezentabil; arătos; impozant. 3) (despre cai) Care aleargă foarte repede; iute de picior. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ortomán (ortománă), adj. – 1. Bogat, de seamă, opulent. – 2. Vitez, puternic. – var. iortoman, hartoman. Origine necunoscută, dar probabil, expresivă, după cum o arată suf. -man, cf. gogoman, hoţoman etc. Ar putea fi doar var. lui lotroman "hoţ", caz în care ar avea semantismul lui hoţ "viclean, şiret". Ideea sau, în cazul lui, provenienţa primei părţi a cuvîntului nu a fost descoperită pînă acum. Totuşi ipotezele abundă: cuvînt dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant "drept" (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 261); din ort "ban" (Cihac, II, 230); din cuman. yurt "proprietate" (Şeineanu, I, 227; Loewe 75); din tc. yortman "a fugi" (Tiktin; Densusianu, GS, VI, 313-18); din otoman încrucişat cu ort (Philippide, II, 726); din lat. libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47). Nu are circulaţie, apare numai în poezii populare.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ortomán — adj. m., pl. ortománi; f. sg. ortománã, pl. ortománe …   Romanian orthography

  • ortomănesc — ORTOMĂNÉSC, EÁSCĂ, ortomăneşti, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [var.: iortomănésc, eáscă, iortomăneşti adj.] – Ortoman + suf. esc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORTOMĂNÉSC adj. v. haiducesc …   Dicționar Român

  • ortomăneşte — ORTOMĂNÉŞTE adv. (În poezia pop.) Cu curaj, voiniceşte. [var.: iortomănéşte adv.] – Ortoman + suf. eşte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ortomănéşte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ortomănos — ORTOMĂNÓS, OÁSĂ, ortomănoşi, oase, adj. (În poezia pop.) Ortoman (2). – Ortoman + suf. os. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ortomănós adj. m., pl. ortomănóşi; f. sg …   Dicționar Român

  • iortoman — IORTOMÁN, Ă, adj. v. ortoman. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  iortomán, iortománi, s.m. (înv.; despre haiduci) voinic, viteaz. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • iute — IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat,… …   Dicționar Român

  • sprinten — SPRÍNTEN, Ă, sprinteni, e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ fig.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”