opritor — OPRITÓR, OÁRE, opritoare, s.n., opritori, s.f. I. subst. Ceea ce împiedică, stăvileşte ceva. 1. s.f. Frână formată dintr un lanţ legat cu un capăt de dricul carului şi prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de … Dicționar Român
târşă — s. v. frică, opritoare, piedică, teamă, temere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tấrşă, tấrşe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arşic. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ЛОВИТЕЛИ КАБИНЫ ЛИФТА — предохранительное устройство для удержания кабины лифта при обрыве подъёмного каната (Болгарский язык; Български) уловители на асансьорна кабина (Чешский язык; Čeština) zachycovače kabiny výtahu (Немецкий язык; Deutsch) Fangvorrichtung des Fahr… … Строительный словарь
baraj — BARÁJ, baraje, s.n. 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (mil.) Lucrare de fortificaţie făcută spre a opri… … Dicționar Român
bucă — BÚCĂ, buci, s.f. (pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – lat. bucca gură . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÚCĂ s. v. fesă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime búcă s. f., g. d … Dicționar Român
cur — CUR, cururi, s.n. (pop.) Şezut, popou. – lat. culus. Trimis de cata, 23.06.2008. Sursa: DEX 98 CUR s. v. anus, dos, fund, popou, şezut. Trimis de siveco, 17.12.2008. Sursa: Sinonime cur s. n., pl … Dicționar Român
dig — DIG, diguri, s.n. Construcţie de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe ţărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundaţie, pentru a izola anumite porţiuni de teren, pentru a corecta … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în … Dicționar Român
piedică — PIÉDICĂ, piedici, s.f. 1. Factor care împiedică realizarea unui ţel, care stă în calea unei acţiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ♢ loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă … Dicționar Român
