opozant

opozant: OPOZÁNT, -Ă, opozanţi, -te, s.m. şi f. 1. Oponent. 2. (În ţările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziţie. ♢ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant.

Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX '98

OPOZÁNT s. v. oponent.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

opozánt s. m., pl. opozánţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OPOZÁN//T opozanttă (opozantţi, opozantte) şi substantival 1) Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorităţi. Minoritate opozanttă. 2) Care face parte din opoziţie; de opoziţie. Fracţiune opozanttă. /<fr. opposant

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OPOZÁNT, -Ă s.m. şi f. 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziţie. [< fr. opposant].

Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DN

OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziţie. II. adj., s. m. (muşchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

opozánt — s. m., pl. opozánţi … Romanian orthography
oponent — OPONÉNT, Ă, oponenţi, te, s.m. şi f. Persoană care îşi exercită dreptul de opoziţie; opozant. – Din germ. Opponent. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 OPONÉNT s. opozant, opoziţionist. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
opune — OPÚNE, opún, vb. III. 1. tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forţă), a pune piedici, a ţine piept; a zădărnici. 2. tranz. A pune faţă în faţă două… … Dicționar Român
price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias