opoterapie

OPOTERAPÍE s.f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de ţesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie.

Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX '98



opoterapíe s. f., art. opoterapía., g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OPOTERAPÍE f. Metodă de tratare a diferitelor boli, constând în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de ţesuturi, de organe etc. /<fr. opothérapie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OPOTERAPÍE s.f. (med.) Metodă de tratament în care se întrebuinţează sucuri extrase din glandele sau din ţesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale ţesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire].

Trimis de LauraGellner, 24.12.2006. Sursa: DN



OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din ţesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale ţesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN