omonim

omonim
OMONÍM, (1) omonime, s.n., (2) omonimi, s.m. 1. s.n. Cuvânt care are aceeaşi formă şi aceeaşi pronunţare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens şi ca origine. 2. s.m. Persoană care poartă acelaşi nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.
Trimis de oprocopiuc, 18.10.2008. Sursa: DEX '98

OMONÍM s. tiz. (Îl cheamă Petre, e omonimul meu.)
Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime

omoním (persoană) s. m. (sil. mf. om-), pl. omoními
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

omoním (cuvânt) s. n., pl. omoníme
Trimis de siveco, 13.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

OMONÍM1 omonimi m. Fiecare dintre persoanele care poartă acelaşi nume, privite în raport una faţă de alta; tiz. /<fr. homonyme
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OMONÍM2 omonimă (omonimi, omonime) şi substantival (despre cuvinte luate în raport unul faţă de altul) Care este identic ca formă (dar se deosebeşte radical ca sens). /<fr. homonyme
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OMONÍM, -Ă adj. Care are acelaşi nume, cu acelaşi nume. // s.n. 1. (lingv.) Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunţare etc.) cu altul, dar deosebit ca înţeles. 2. (Rar) Persoană care poartă acelaşi nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înţelesuri fără a i se schimba nici grafia literală, nici accentul. // s.m. şi f. (Rar) Cel care poartă acelaşi nume cu altcineva. [cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2009. Sursa: DN

OMONÍM, -Ă I. adj. 1. care are acelaşi nume. 2. (muz.; despre relaţia dintre două tonalităţi) care au aceeaşi tonică, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvânt identic ca formă şi pronunţare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înţelesuri, fără a i se schimba nici forma grafică, nici accentul. II. s. m. f. cel care poartă acelaşi nume cu altcineva. (< fr. homonyme)
Trimis de raduborza, 28.02.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • omoním — I. (persoanã) s. m. (sil. mf. om ), pl. omoními II. (cuvânt) s. n., pl. omoníme …   Romanian orthography

  • omonim — <yun. homo – eyni və onyma – adlı> dilç. Eyni cür səslənən, lakin mənaca fərqlənən sözlərdən hər biri (məs.: alıcı – müştəri və alıcı – ovçu quş) …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • omonimie — OMONIMÍE, omonimii, s.f. Faptul sau însuşirea de a fi omonim (1); situaţie în care se află două sau mai multe omonime. – Din fr. homonymie. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  omonimíe s. f., art. omonimía, g. d. art. omonimíei; pl …   Dicționar Român

  • tiz — TIZ, Ă, tizi, e, s.m. şi f. Persoană care poartă acelaşi nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TIZ s. omonim. (Îl cheamă Petre, e tizul meu.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • îns — ÎNS, ÎNSĂ, înşi, înse, pron. 1. (Pronume personal, azi art., precedat de prep. întru , printru ) El, ea, dânsul, dânsa. 2. (Pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) Însuşi. Ele însele. – lat. ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).… …   Dicționar Român

  • Roman, Romania — Infobox Settlement subdivision type = Country subdivision name = ROU timezone=EET utc offset=+2 timezone DST=EEST utc offset DST=+3 map caption = Location of Roman, Romania | official name=Roman image shield=coa roman ro.jpg subdivision… …   Wikipedia

  • Карло Тальявини — Эта статья предлагается к удалению. Пояснение причин и соответствующее обсуждение вы можете найти на странице Википедия:К удалению/18 ноября 2012. Пока процесс обсуждени …   Википедия

  • depăra — DEPĂRÁ, dépăr, vb. I. 1. tranz. şi refl. (reg.) A( şi) smulge părul de pe cap (de jale.de desperare etc.); fig. a (se) necăji. 2. (fam.) A (se) părui. [var.: dăpărá vb. I] – lat. depilare …   Dicționar Român

  • lamă — LÁMĂ1, lame, s.f. 1. Placă subţire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuinţări (în aparatura tehnică). ♦ spec. Mică placă dreptunghiulară, subţire şi de obicei cu tăişuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de… …   Dicționar Român

  • mină — MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”