omidă — OMÍDĂ, omizi, s.f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ♢ expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreţ. – Din ngr. o mídas. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
procesionar — procesionár adj. m., pl. procesionári; f. sg. procesionáră, pl. procesionáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PROCESIONÁR, Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [pron … Dicționar Român
carabidă — CARABÍDĂ, carabide, s.f. (La pl.) Familie de insecte coleoptere alergătoare, care se hrănesc cu omizi, viermi etc.; (şi la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. carabides. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
omídã — s. f., g. d. art. omízii; pl. omízi … Romanian orthography
cotar — COTÁR, cotari, s.m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (înv.) Slujbaş însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii… … Dicționar Român
defoliator — defoliatór adj. m.(sil. li a ), pl. defoliatóri; f. sg. şi pl. defoliatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEFOLIATÓR, OÁRE adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu frunzele arborilor forestieri. [ … Dicționar Român
eruciform — erucifórm adj. m., pl. erucifórmi; f. sg. erucifórmă, pl. erucifórme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ERUCIFÓRM, Ă adj. (biol.) În formă de omidă, cu aspect de omidă. [< … Dicționar Român
erucivor — erucivór adj. m., pl. erucivóri; f. sg. erucivóră, pl. erucivóre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ERUCIVÓR, Ă adj. (despre păsări) care se hrăneşte cu omizi. (< fr. érucivor … Dicționar Român
fir — FIR, fire, s.n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă şi subţire, obţinut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ♢ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcţiei verticale, format… … Dicționar Român
jimbi — JIMBÍ, jimbésc, vb. IV. (Mold.) A zâmbi. (cf. zâmbi) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER jimbí pers. 3 sg. jimbéşte, vb. IV (reg.) (despre dinţi) a cădea. 2. a şi strâmba gura; a zâmbi; a omizi. Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român