erucivor

erucivór adj. m., pl. erucivóri; f. sg. erucivóră, pl. erucivóre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ERUCIVÓR, -Ă adj. (despre păsări) care se hrăneşte cu omizi. (< fr. érucivore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN