cotar

COTÁR, cotari, s.m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (înv.) Slujbaş însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



cotár s. m., pl. cotári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COTÁR cotari m. Specie de fluturi ale căror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. cotarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cotár¹, cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) uşile prin care ies oile din strungă la muls.

Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR



cotár (-re), s.n. – Loc de muls, în ogradă. bg. kotar, sb. kótar "staul" (DAR). – Der. cotarcă, s.f. (hambar; coş), din sb., mag. kotarka; cotăriţă, s.f. (Banat, coş), din sb. kotarica; cotîrlău, s.n. (nişă, firidă); cotîrleţ, s.n. (ogradă). cf. Skok 66.

Trimis de blaurb, 07.06.2007. Sursa: DER