olfacţie

olfacţie
OLFÁCŢIE, olfacţii, s.f. (fiziol.) Miros. [var.: olfacţiúne s.f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

OLFÁCŢIE s. v. miros.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

olfácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. olfácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. olfácţei; pl. olfácţii, art. olfácţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OLFÁCŢI//E olfacţiei f. Simţ al mirosului. /<fr. olfaction, lat. olfactio, olfacţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OLFÁCŢIE s.f. (Liv.) Simţul mirosului, miros; mirosire. [var. olfacţiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].
Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DN

OLFÁCŢIE s. f. simţul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • olfactie, olfacty — The unit of smell; the threshold of olfactory stimulation, or the point at which the smell is just received in the olfactometer. [see olfaction] …   Medical dictionary

  • miros — MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simţuri cu care sunt înzestraţi oamenii şi unele animale, prin care organismul primeşte informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe care emană vapori; capacitate… …   Dicționar Român

  • olfacţiune — OLFACŢIÚNE s.f. v. olfacţie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OLFACŢIÚNE s.f. v. olfacţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • olfacto- — ⇒OLFACT(O) , (OLFACT , OLFACTO )élém. formant Élém. tiré du lat. olfactum, supin de olfacere «flairer, sentir», entrant dans la constr. de mots, le plus souvent des subst., du vocab. sc. (méd., phys.) concernant l odorat: olfactène, subst. masc …   Encyclopédie Universelle

  • olfact- — ⇒OLFACT(O) , (OLFACT , OLFACTO )élém. formant Élém. tiré du lat. olfactum, supin de olfacere «flairer, sentir», entrant dans la constr. de mots, le plus souvent des subst., du vocab. sc. (méd., phys.) concernant l odorat: olfactène, subst. masc …   Encyclopédie Universelle

  • mirosi — MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ expr. Miroase a... = prevesteşte,… …   Dicționar Român

  • odori — ODÍE elem. miros, olfacţie . (< fr. odori , odie, cf. gr. odor, is) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • olfactiv — OLFACTÍV, Ă, olfactivi, e, adj. Care se referă la simţul mirosului. ♢ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptuşeşte pereţii cavităţilor nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif. Trimis de ionel… …   Dicționar Român

  • ольфактометр — прибор для измерение остроты обоняния. Особенно распространен ольфактометр. Цваардемакерта полый цилиндр с порами, содержащий пахучее вещество, в который вставлена стеклянная трубка с делениями: по мере погружения в цилиндр она уменьшает… …   Большая психологическая энциклопедия

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”