oişte

oişte
ÓIŞTE, oişti, s.f. 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului, a căruţei, a trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjugă boii). ♢ expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiştea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelaţiei Carul-Mare, alcătuită din trei stele aşezate în prelungirea careului care seamănă cu un car. 2. Parte componentă a morii de vânt, cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului. [pr.: o-iş-] – Din bg. oište.
Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX '98

ÓIŞTE s. (tehn.) 1. proţap, (reg.) rudă, tânjală. (oişte la car, la sanie.) 2. v. pârghie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

óişte s. f. (sil. o-iş-), g.-d. art. óiştii; pl. óişti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÓIŞT//E oiştei f. 1) Bară în partea din faţă a unei căruţe, de părţile căreia se înhamă caii şi care serveşte pentru cârmuire. ♢ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oişteea în gard a spune sau a face ceva nepotrivit într-o situaţie dată. 2) Dispozitiv cu ajutorul căruia o moară de vânt e întoarsă cu aripile în bataia vântului. [Sil. o-iş-] /<bulg. oište
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

óişte (óişti), s.f. – Bară de lemn fixată în crucea carului, care stă între cei doi cai sau boi. sb., cr. ojište (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 226; Meyer 316; Conev 70), din sb., cr., slov., ceh. oje "oişte", cf. bg. iušte, alb. ošte.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • oïste — banjoïste hautboïste maoïste taoïste égoïste …   Dictionnaire des rimes

  • ôiste — taôiste …   Dictionnaire des rimes

  • óişte — s. f. (sil. o iş ), g. d. art. óiştii; pl. óişti …   Romanian orthography

  • Binadiagu' laa — ¿Oíste?, ¿escuchaste? …   Vocabulario del idioma zapoteco istmeño

  • Blender (Landkreis Verden) — Wappen Deutschlandkarte …   Deutsch Wikipedia

  • hostie — [ ɔsti ] n. f. • XIIIe; oiste XIIe; lat. hostia « victime », sens chrét. au IVe siècle I ♦ Petite rondelle de pain de froment, généralement azyme (dans les Églises latine, arménienne, maronite), consacrée au cours de la messe (⇒ eucharistie). La… …   Encyclopédie Universelle

  • tânjală — TÂNJÁLĂ, tânjeli, s.f. Un fel de proţap care se foloseşte pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală sau pentru a transporta greutăţi mari. ♢ expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre… …   Dicționar Român

  • OÍR — (Del lat. audire.) ► verbo transitivo 1 Percibir una persona o un animal los sonidos: ■ oyó un ruido extraño en su casa. 2 Tomar en consideración los ruegos o peticiones de una persona: ■ deberías oír lo que te dice tu familia y tus amigos .… …   Enciclopedia Universal

  • oír — (Del lat. audire.) ► verbo transitivo 1 Percibir una persona o un animal los sonidos: ■ oyó un ruido extraño en su casa. 2 Tomar en consideración los ruegos o peticiones de una persona: ■ deberías oír lo que te dice tu familia y tus amigos .… …   Enciclopedia Universal

  • rudă — RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”