- tânjală
- TÂNJÁLĂ, tânjeli, s.f. Un fel de proţap care se foloseşte pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală sau pentru a transporta greutăţi mari. ♢ expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracţiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÂNJÁLĂ s. (tehn.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (tânjală la car.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÂNJÁLĂ s. v. iapă, oişte, proţap.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetânjálă s. f., g.-d. art. tânjélii; pl. tânjéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÂNJ//ÁLĂ tânjalăéli f. Proţap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a înjuga două perechi de boi. ♢ A se lăsa pe tânjală a) a trage (cu greu şi) foarte încet; b) a lucra încet, cu lene, fără tragere de inimă. [G.-D. tânjelii] /<sl. tenžaloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtînjálă (-jéli), s.f. – 1. Oişte de căruţă care se adaugă cînd se foloseşte un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oişte care uneşte jugul la povara trasă pe boroană. sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s.n. (oişte ataşată); tînjeluţă, s.f. (furca terminală a oiştei sau oiştea ataşată).Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.