ofensiv

OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg. ofensívă, pl. ofensíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OFENSÍV ofensivă (ofensivi, ofensive) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ofensive. Acţiuni ofensive. 2) Care serveşte la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ofensivă. /<fr. offensif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care serveşte pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].

Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DN



OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ♢ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acţiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♢ (sport; în jocurile cu mingea) atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acţiune puternică ce urmăreşte a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN