- ocărâre
- ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
ocărâre
Look at other dictionaries:
ocarâre — OCARẤRE, ocărâri, s.f. (Rar) Acţiunea de a ocărî şi rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. – v. ocărî. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… … Dicționar Român
