- ocaziona
- OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX '98OCAZIONÁ vb. v. prilejui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeocazioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. ocazionéz, 3 sg. şi pl. ocazioneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [pron. -zi-o-. / < fr. occasionner].Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DNOCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.