obştesc

obştesc
OBŞTÉSC, -EÁSCĂ, obşteşti, adj. Care priveşte poporul, care aparţine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ♢ (înv.) Obştească Adunare = organ legislativ suprem în ţările româneşti, Adunare Naţionala; p. ext. consiliu consultativ. ♢ expr. A-şi da obştescul sfârşit = a muri. ♦ (înv.) Unanim. – Obşte + suf. -esc.
Trimis de oprocopiuc, 09.11.2006. Sursa: DEX '98

OBŞTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes obştesc.) 2. general, universal. (Pace obştesc.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

obştésc adj. m., f. obşteáscă; pl. m. şi f. obştéşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBŞT//ÉSC obştesceáscă (obştescéşti) 1) Care ţine de obşte; propriu obştii. Viaţă obştescească. Interese obştesceşti. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităţilor societăţii. Muncă obştescească. Treburi obştesceşti. 3) Care este comun pentru toţi; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut obştesc. Datorie obştescească. /obşte + suf. obştescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • obştésc — adj. m., f. obşteáscã; pl. m. şi f …   Romanian orthography

  • autoimpunere — AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s.f. Contribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [Pr: a u ] – Auto1 + impunere (după rus. samooblojenie). Trimis de ana zecheru, 13.09 …   Dicționar Român

  • colectiv — COLECTÍV, Ă, colectivi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv… …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • fundaţie — FUNDÁŢIE, fundaţii, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se… …   Dicționar Român

  • obşteşte — OBŞTÉŞTE adv. (înv.) Din punct de vedere obştesc; având în vedere interesul comun, colectiv; în general; îndeobşte. – Obşte + suf. eşte. Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  OBŞTÉŞTE adv. v. îndeobşte. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • prestaţie — PRESTÁŢIE, prestaţii, s.f. 1. Prestare. 2. Muncă de scurtă durată (de obicei gratuită) efectuată pentru lucrări de interes public; sumă de bani care reprezintă contravaloarea (neefectuată a) acestei munci. [var.: prestaţiúne s.f.] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • aşezământ — AŞEZĂMẤNT, aşezăminte, s.n. Instituţie creată pentru o activitate de folos obştesc. ♢ Aşezământ cultural (sau de cultură) = instituţie care duce o acţiune organizată de propagare a culturii. – Aşeza + suf. (ă)mânt. Trimis de cata, 25.05.2005.… …   Dicționar Român

  • dezbatere — DEZBÁTERE, dezbateri, s.f. Faptul de a dezbate1; analiză amănunţită, discutare, deliberare; discuţie largă asupra unei probleme de interes general. – v. dezbate1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZBÁTERE s. 1. discutare,… …   Dicționar Român

  • general — GENERÁL1, generali, s.m. Denumire generică pentru gradele de ofiţeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [var.: ghenerár, ghinărár s.m.] – Din fr. général. cf. rus. g h e n e r a l. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”