oblicitate

oblicitate: OBLICITÁTE s.f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafeţe de a fi înclinată faţă de o altă linie sau suprafaţă; poziţie oblică. – Din fr. oblicité.

Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98

OBLICITÁTE s. (înv.) piezişitate. (oblicitate unui obiect.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

oblicitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. oblicităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBLICITÁTE f. Caracter oblic. [Sil. -bli-] /<fr. obliguité

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBLICITÁTE s.f. Poziţie oblică. ♢ Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinaţie a eclipticii faţă de planul ecuatorului ceresc. [cf. fr. obliquité].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

OBLICITÁTE s. f. însuşirea de a fi oblic; poziţie oblică. o (astr.) ă eclipticii = unghiul de înclinaţie a eclipticii, de aproximativ 23⁰ şi 27', faţă de planul ecuatorului ceresc. ♢ (mat.) relaţie de poziţie a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité)

Trimis de raduborza, 27.05.2008. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

bie — BIÉ s.n. Linie, direcţie oblică. ♢ loc. adj. şi adv. În bie = oblic. ♦ (concr.) Fâşie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 bié s. n., art … Dicționar Român
oblic — ÓBLIC, Ă, oblici, ce, adj. 1. Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri şi prisme) Care… … Dicționar Român
oblicvitate — OBLICVITÁTE s.f. (Liv.) Oblicitate. [cf. fr. obliquité, lat. obliquitas]. Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
piezişitate — PIEZIŞITÁTE s. v. oblicitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias