- obicină
- OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obişnuinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual.Trimis de blaurb, 14.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
obicină
Look at other dictionaries:
obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb … Dicționar Român
obişnui — OBIŞNUÍ, obişnuiesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A câştiga sau a face să câştige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa. 2. tranz. A practica un anumit obicei, a avea o … Dicționar Român
