- obicinuinţă
- OBICINUÍNŢĂ s.f. v. obişnuinţă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
obicinuinţă
Look at other dictionaries:
obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb … Dicționar Român
obişnuinţă — OBIŞNUÍNŢĂ, obişnuinţe, s.f. Faptul de a fi obişnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ♢ loc. adv. Din obişnuinţă = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuinţare. [var.: (înv.) obicinuínţă… … Dicționar Român
