- obezi
- OBÉZI s. pl. v. cătuşe, fiare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobezí obezésc, vb. IV (înv.) a pune în obezi, a încătuşa.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
obadă — OBÁDĂ, obezi, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn (la car, la căruţă, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roţi de lemn (peste care se montează şina. ♦… … Dicționar Român
obez — OBÉZ, Ă, obezi, e, adj. Care suferă de obezitate; foarte gras. – Din fr. obèse. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 OBÉZ adj. gras. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime obéz adj. m., pl … Dicționar Român
fereca — FERECÁ, férec, vb. I. tranz. 1. A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi… … Dicționar Român
obăda — OBĂDÁ, obădez, vb. I. tranz. A monta în obezi spiţele unei roţi. – Din obadă. Trimis de ana zecheru, 20.02.2008. Sursa: DEX 98 obădá vb., ind. prez. 1 sg. obădéz, 3 sg. şi pl. obădeáză … Dicționar Român
obădar — OBĂDÁR, obădare, s.n. (reg.) Sfredel folosit pentru a face găuri în obezi. – Obadă + suf. ar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 obădár s. n., pl. obădáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic OBĂDÁR obădare … Dicționar Român
obádã — s. f., g. d. art. obézii; pl. obézi … Romanian orthography
obéz — adj. m., pl. obézi; f. sg. obézã, pl. obéze … Romanian orthography
bantă — BÁNTĂ, benţi, s.f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâşie de pânză cusută pe marginea gulerului şi a mânecilor cămăşii. 2. (înv.; la pl.) Cătuşe, obezi. [pl. şi: bente] – Din rus. bant(a). Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 BÁNTĂ s. 1. v. bandă. 2. ba … Dicționar Român
bente — BÉNTE s. pl. v. cătuşe, fiare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bénte (cătuşe, obezi) s. f. pl. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… … Dicționar Român