năvălit

năvălit
NĂVĂLÍ vb. 1. v. năpusti. 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puţin că doar nu năvălit barbarii!) 3. v. îmbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul năvălit din pământ.)
Trimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • barbar — BARBÁR, Ă, barbari, e, s.m. şi f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea… …   Dicționar Român

  • cum — adv., conj. a. adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într un… …   Dicționar Român

  • năvăli — NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenţii agresive, duşmănoase, criminale etc. ♦ spec. A se repezi asupra duşmanului sau asupra unui loc deţinut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva …   Dicționar Român

  • năvălitor — NĂVĂLITÓR, OÁRE, năvălitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvăleşte (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂVĂLITÓR adj., s. v. agresor. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”