năpấrcă

năpîrcă (-ci), s.f. – 1. Viperă (Vipera berus). – 2. Bici. – var. (rar) nopîrca. Mr. nipîrtică, megl. năprotcă. Creaţie expresivă. Coincide cu alb. nepër(t)ke, dar nu e probabil să se explice prin el, cum se susţine de obicei (Cihac, II, 719; Meyer 303; Pascu, II, 221; Philippide, II, 221; Rosetti, II, 119). Trebuie să fie o var. expresivă a lui *năpîrlă, cf. năpîrli; pentru alternanţa expresivă a ambelor terminaţii, cf. şopîrlă şi şopîrcăi, sfîrlă şi sfîrc, mîrlan şi mîrc etc. Atît năpîrcă, cît şi năpîrli şi şopîrlă nu au fost explicate satisfăcător pînă acum; provin, fără dubiu, din aceeaşi sursă expresivă, a cărei idee de bază pare a fi cea de "şerpuire" sau de "mişcare rapidă", ca în ciocîrlie, cf. şi ţopîrlan (ca şi ciocîrlan); această explicaţie este singura care merge în acelaşi timp pentru năpîrcă "bici", ca şi pentru înrudirea sa evidentă cu şopîrlă. Der. din lat. *viperana (Creţu 350) sau dintr-o combinaţie între natrix şi pertica (Capidan, Raporturile, 542) este inacceptabilă. Der. năpîrcos, adj. (veninos); năpîrli, vb. (despre reptile, a-şi schimba pielea; despre mamifere, a-şi schimba părul; despre păsări, a-şi schimba penele), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 251, legat de sl. pero "pară", cf. împotrivă Tiktin; după Conev 87, din sl. naprŭliti sau naprliti "a pîrli", după Drăganu, Dacor., VI, 517); năpîrleală, s.f. (primenire, năpîrlire). alb. trebuie să provină din rom.

Trimis de blaurb, 20.05.2008. Sursa: DER