arendare — ARENDÁRE, arendări, s.f. Acţiunea de a arenda. [var.: (înv.) arenduíre s.f.] – v. arenda. Trimis de the catalin, 20.02.2008. Sursa: DEX 98 ARENDÁRE s. (înv. şi reg.) năimeală, (înv., în Mo … Dicționar Român
arendă — ARÉNDĂ, arenzi, s.f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăţi; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaş proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.… … Dicționar Român
chirie — CHIRÍE, chirii, s.f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuinţe). ♢ loc. adj. şi adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăţi. – Din bg., scr. kirija. Trimis de… … Dicționar Român
naim — naím ( muri), s.n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – var. năi(e)m. sl. naimŭ conducere (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria) … Dicționar Român
năiemnicie — năiemnicíe, s.f. (înv.) slujba năiemnicului, calitatea de năiemnic; năimeală. Trimis de blaurb, 21.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
închiriere — ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s.f. Acţiunea de a închiria şi rezultatul ei; locaţie. [pr.: ri e ] – v. închiria. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCHIRIÉRE s. locaţie, (înv. şi reg.) năimeală. (închiriere unei camere, a unei nave.)… … Dicționar Român