norişor — NORIŞÓR, norişori, s.m. Diminutiv al lui nor; noruţ, noruleţ, nouraş. – Nor + suf. işor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NORIŞÓR s. (met.) noruleţ, noruţ, nouraş, (pop.) nourel. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
nourel — NOURÉL, nourei, s.m. (pop.) Norişor. [pr.: no u ] – Nour + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NOURÉL s. v. norişor, noruleţ, noruţ, no uraş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nourél s … Dicționar Român
noureţ — nouréţ, nouréţuri, s.n. (reg.) norişor, noruleţ, nourel. Trimis de blaurb, 11.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român