nobilime

nobilime
NOBILÍME s.f. (În unele ţări, şi în epoca modernă.) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude şi de titluri ereditare sau pe foştii feudali şi pe descendenţii lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocraţie, nobleţe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Nobleţe (1). – Nobil + suf. -ime.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

NOBILÍME s. l. aristocraţie, (rar) nobleţe, (înv.) blagorodnicie, blagorodnie, nobilitate. (nobilime feu-dală occidentală.) 2. v. boierime.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NOBILÍME s. v. nobleţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nobilíme s. f., g.-d. art. nobilímii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NOBILÍME f. (colectiv de la nobil) (în orânduirea feudală şi, astăzi, în unele ţări) 1) Pătură socială privilegiată, constând din reprezentanţi cu titluri ereditare. 2) Mulţime de nobili. [G.-D. nobilimii] /nobil + suf. nobilimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NOBILÍME s.f. Totalitatea nobililor; boierime. [< nobil + -ime].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

NOBILÍME s. f. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deţine un titlu de nobleţe. (< nobil + -ime)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • nobilíme — s. f., g. d. art. nobilímii …   Romanian orthography

  • nobil — NÓBIL, Ă, nobili, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegaţie; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într o lumină favorabilă pe… …   Dicționar Român

  • aristocraţie — ARISTOCRAŢÍE, aristocraţii, s.f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăţiei şi poziţiei sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată… …   Dicționar Român

  • nobleţe — NOBLÉŢE s.f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însuşire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincţie, eleganţă. [var.: nobléţă… …   Dicționar Român

  • gentry — s.m. (Anglicism) 1. Mica nobilime din Anglia. 2. (În China feudală) Moşierii şi bogătaşii agrari. [< engl., fr. gentry]. Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN  GENTRY JÉNTRI/ s. m. 1. mica nobilime din Anglia. 2. (în China feudală)… …   Dicționar Român

  • nobilitate — NOBILITÁTE, nobilităţi, s.f. (înv.) 1. Nobleţe (1). 2. Nobleţe (3). – Din lat. nobilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NOBILITÁTE s. v. aristocraţie, nobilime, nobleţe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • blagorodnicie — BLAGORODNICÍE s. v. aristocraţie, nobilime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • blagorodnie — BLAGORÓDNIE s. v. aristocraţie, nobilime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • boierime — BOIERÍME s.f. Totalitatea boierilor; mulţime de boieri; clasa boierească. – Boier + suf. ime. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOIERÍME s. aristocraţie, nobilime, (reg.) boieret, (înv.) neamuri (pl.), (grecism înv.) evghenie.… …   Dicționar Român

  • evghenie — EVGHENÍE, evghenii, s f. (Grecism înv.) Boierie, nobleţe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía. Trimis de ionel bufu, 30.06.2008. Sursa: DEX 98  EVGHENÍE s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”