- nisip
- NISÍP, nisipuri, s.n. l. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme şi care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă şi, de obicei, lipsită de vegetaţie. ♢ expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acţiune sortită eşecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalaţi, uraţi, silicaţi etc., care se formează într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [var.: (reg.) năsíp s.n.] – Din bg. nasip.Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NISÍP s. (înv. şi reg.) arină, (reg.) homoc, prund, (Ban.) pesac, (Maram. şi Transilv.) pisoc, (înv.) posip. (Plajă cu nisip fin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenisíp s. n., pl. nisípuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNISÍP nisipuri n. 1) Rocă sedimentară silicioasă, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci, resturi organice, care se prezintă sub formă de granule fine, având diferite întrebuinţări. nisip calcaros. ♢ A clădi ceva pe nisip a) a întreprinde acţiuni sortite eşecului; b) a face un lucru zadarnic. 2) mai ales la pl. Întindere de pământ acoperită cu asemenea granule fine. /<bulg. nasipTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnisíp (nisípuri), s.n. – Granule fine de rocă. sl. nasŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati "a împrăştia", cf. risipi, bg., sb. nasip "dig". Der. din bg. pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der. nisipariţă, s.f. (peşte, Cobitis taenia); nisiparniţă (var. nisiperniţă), s.f. (clepsidră, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s.m. (persoană care vinde nisip); nisipiş, s.m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); înisipa, vb. (a umple cu nisip).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.