- nevătămător
- Nevătămător ≠ dăunător, nociv, vătămătorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNEVĂTĂMĂTÓR adj. 1. inofensiv. (O substanţă nevătămător.) 2. v. curat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
nevătămător
Look at other dictionaries:
nevătămator — NEVĂTĂMATÓR adj. v. INOFENSIV. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. [DEX 98] Trimis de gall, 11.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
inofensiv — INOFENSÍV, Ă, inofensivi, e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INOFENSÍV adj. v. nevătămător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime inofensív adj … Dicționar Român
curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… … Dicționar Român
dăunător — DĂUNĂTÓR, OÁRE, dăunători, oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [pr.: dă u ] – Dăuna + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
inocuu — INÓCUU, UĂ adj. (Liv.) Care nu produce nici o vătămare; nevătămător, inofensiv. ♦ (fig.) Nevinovat, sărac cu duhul, slab de înger şi de minte. [pron. cu u, pl. ui, ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv]. Trimis de … Dicționar Român
neofensiv — NEOFENSÍV adj. v. INOFENSIV. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. [DEX 98] Trimis de gall, 11.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
nociv — NOCÍV, Ă, nocivi, e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viaţa, dezvoltarea cuiva). Substanţă nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus. Trimis de romac, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 Nociv ≠ nevătămător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
vătămător — VĂTĂMĂTÓR, OÁRE, vătămători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. s.f. Plantă erbacee… … Dicționar Român
