Dicționar Român. 2013.
nesãbuínţã — s. f., g. d. art. nesãbuínţei; pl. nesãbuínţe … Romanian orthography
nesăbuit — NESĂBUÍT, Ă, nesăbuiţi, te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. ext. lipsit de sens, de… … Dicționar Român
imprudenţă — IMPRUDÉNŢĂ, imprudenţe, s.f. Lipsă de prudenţă; nesocotinţă; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imprudenţă ≠ prudenţă Trimis de siveco,… … Dicționar Român
nesocotinţă — NESOCOTÍNŢĂ, nesocotinţe, s.f. 1. Lipsă de judecată, de înţelepciune, de chibzuinţă (în acţiuni); p. ext. uşurinţă, imprudenţă (în acţiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuinţă, nesăbuinţă, prostie. – Ne + socotinţă. Trimis de… … Dicționar Român
nesăbuire — NESĂBUÍRE s.f. Lipsă de judecată, de chibzuinţă într o împrejurare dată, nesocotinţă, nechibzuinţă, nesăbuinţă; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NESĂBUÍRE s. v. imprudenţă.… … Dicționar Român
