- armăsar
- ARMĂSÁR, armăsari, s.m. Cal mascul necastrat; p. ext. cal falnic, mândru, iute. [var.: (reg.) harmăsár s.m.] – lat. [equus] admissarius.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARMĂSÁR s. (Transilv. şi Ban.) armig. (Un armăsar pursânge.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearmăsár s. m., pl. armăsáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARMĂSÁR armăsari m. Cal mascul necastrat. /<lat. admissariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXarmăsár (armăsári), s.m. – Cal mascul necastrat. lat. armessārius, de la [equus] admissārius, cu acelaşi sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Puşcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëšuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armessārius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. a. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. χάρμα "atelaj, tracţiune de cai". REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmaşar (cu ş), care pare a se datora unei greşeli (cf. Graur, BL, V, 86). – Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.