iraţional — IRAŢIONÁL, Ă, iraţionali, e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e raţional, care este fără judecată, neraţional; contrar raţiunii. 2. (mat.; în sintagmele) Număr iraţional = număr real care nu se poate reprezenta printr un… … Dicționar Român
irezonabil — irezonábil adj. m. rezonabil Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IREZONÁBIL irezonabilă (irezonabili, irezonabile) Care este lipsit de raţiune; nechibzuit. /Din rezonabil Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … … Dicționar Român
absurd — absúrd, ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin absurd = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi… … Dicționar Român
cheltuială — CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s.f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiţi. ♢ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat… … Dicționar Român
despăduri — DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. tranz. A tăia (în mod neraţional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrişa. – Des1 + [îm]păduri (împăduri) (după fr. déboiser). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A despăduri ≠ a împăduri Trimis de… … Dicționar Român
elucubrant — ELUCUBRÁNT, Ă, elucubranţi, te, adj. (livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, neraţional, stupid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
raţional — RAŢIONÁL, Ă, raţionali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile şi cerinţele raţiunii; care poate fi conceput cu ajutorul raţiunii. ♦ (În filozofia raţionalistă) Izvorât sau dedus din raţiune, considerat ca independent de experienţă… … Dicționar Român
uzură — UZÚRĂ1 s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2 … Dicționar Român
