nepãrtiníre — s. f., g. d. art. nepãrtinírii … Romanian orthography
obiectivitate — OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparţialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obiectivitate ≠ subiectivitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
imparţialitate — IMPARŢIALITÁTE s.f. Calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate. [pr.: ţi a ] – Din fr. impartialité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imparţialitate ≠ parţialitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
echitate — ECHITÁTE s.f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, atis. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 Echitate ≠ inechitate, nedreptate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ECHITÁTE s. v.… … Dicționar Român
neparţialitate — NEPARŢIALITÁTE s. v. imparţialitate, nepărtinire, obiectivitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
obiectivism — OBIECTIVÍSM s.n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunţare la orice luare de poziţie, la orice apreciere critică în domeniul cunoştinţelor sociale. 2. (Ieşit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. ism. cf.… … Dicționar Român
părtinire — PĂRTINÍRE, părtiniri, s.f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ♢ loc. adv. Fără părtinire = în mod imparţial, obiectiv. 2. (înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuţie. – v. părtini. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român