obiectivism

OBIECTIVÍSM s.n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunţare la orice luare de poziţie, la orice apreciere critică în domeniul cunoştinţelor sociale. 2. (Ieşit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. cf. germ. O b j e k t i v i s m u s, rus. o b ĩ e k t i v i z m.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OBIECTIVÍSM s. v. imparţialitate, nepărti-nire, obiectivitate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



obiectivísm s. n. (sil. -biec-; mf. ob-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBIECTIVÍSM n. 1) Pretinsă obiectivitate în tratarea fenomenelor realităţii, prezentate ca necesare istoriceşte. 2) v. OBIECTIVITATE. /obiectiv + suf. obiectivismism

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi îşi maschează poziţia de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua faţă de ele o atitudine critică. [cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme].

Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN



!obiectivísm (-biec-) s. n.

Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2



OBIECTIVÍSM s. n. atitudine de falsă obiectivitate. (< germ. Objektivismus, rus. obiektivizm)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN