nepredicativ

nepredicativ: NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne- + predicativ.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

nepredicatív adj. m. (sil. -pre-), pl. nepredicatívi; f. sg. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

participiu — PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi după număr, denumind acţiunea suferită de un obiect. ♢ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat … Dicționar Român
supin — SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile de , la etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias