Dicționar Român. 2013.
infinitiv — INFINITÍV, infinitive, s.n. (gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma tip a verbului şi care denumeşte acţiunea exprimată de verb fără referire la nuanţele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat.… … Dicționar Român
supin — SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile de , la etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.… … Dicționar Român
tao — s.n. invar. (Liv.) Principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat naştere cosmosului, în doctrina filozofică religioasă a lui Lao dzî. [pron. tao. / < fr., engl. tao < cuv. chinez]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … … Dicționar Român
gerunziu — GERÚNZIU, gerunzii, s.n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire la autorul şi la momentul acţiunii. – Din lat. gerundium. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GERÚNZIU s. (gram.) participiu prezent. Trimis… … Dicționar Român
impersonal — IMPERSONÁL, Ă, impersonali, e, adj. Care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme şi construcţii verbale) Care exprimă o acţiune ce nu este atribuită nici unei persoane, care nu are subiect propriu zis … Dicționar Român
participiu — PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi după număr, denumind acţiunea suferită de un obiect. ♢ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat … Dicționar Român
predicativiza — predicativizá vb., ind. prez. 1 sg. predicativizéz, 3 sg. şi pl. predicativizeáză Trimis de siveco, 14.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic PREDICATIVIZÁ vb. tr. a transforma în predicat un verb la un mod nepersonal. (< predicativ + iza) … Dicționar Român
