extraordinar — EXTRAORDINÁR, Ă, extraordinari, e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.)… … Dicționar Român
manin — MANÍN adj. v. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, ne maicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipo menit, nemaivăzut,… … Dicționar Român
mirabil — MIRÁBIL, Ă, mirabili, e, adj. (livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal,… … Dicționar Român
necrezut — NECREZUT, Ă, necrezuţi, te, adj. Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Ne + crezut. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NECREZÚT adj. v. colosal, enorm, excepţi onal, extraordinar, fabulos,… … Dicționar Român
nemaicunoscut — NEMAICUNOSCÚT, Ă, nemaicunoscuţi, te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Ne + mai1 + cunoscut. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEMAICUNOSCÚT adj. v. extraordinar.… … Dicționar Român
nemaiîntâlnit — NEMAIÎNTÂLNÍT, Ă, nemaiîntâlniţi, te, adj. Care nu a mai fost întâlnit, cunoscut sau auzit de nimeni niciodată; p. ext. extraordinar. [pr.: mai în ] – Ne + mai1 + întâlnit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEMAIÎNTÂLNÍT adj. v … Dicționar Român
precedent — PRECEDÉNT, Ă, precedenţi, te, adj., s.n. 1. adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu; premergător, anterior. 2. s.n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru… … Dicționar Român
