- neglijenţă
- NEGLIJÉNŢĂ, neglijenţe, s.f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenţie, de interes (faţă de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX '98Neglijenţă ≠ acurateţeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNEGLIJÉNŢĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (neglijenţă în ţinută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o neglijenţă de nedescris.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeneglijénţă s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijénţei pl. neglijénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNEGLIJÉNŢ//Ă neglijenţăe f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolenţă. neglijenţă în serviciu. 2) Greşeală (mică) făcută din neatenţie. [G.-D. neglijenţei] /<fr. négligenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNEGLIJÉNŢĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greşeală uşoară cauzată de o lipsă de atenţie. ♦ (jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale. [cf. fr. négligence, lat. negligentia].Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DNNEGLIJÉNŢĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ♢ lipsă de grijă, de preocupare. ♢ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.