- necaracteristic
- Necaracteristic ≠ caracteristic, propriu, specific, tipicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime
Dicționar Român. 2013.
necaracteristic
Look at other dictionaries:
caracteristică — Caracteristic ≠ necaracteristic Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Antonime CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însuşire. 2. (tehn.) v. parametru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime característică s. f., g. d. art. característicii; … Dicționar Român
impropriu — IMPRÓPRIU, IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. Trimis de… … Dicționar Român
propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… … Dicționar Român
specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau … Dicționar Român
tipic — TIPÍC1, tipicuri, s.n. 1. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.… … Dicționar Român
