- navigaţie
- NAVIGÁŢIE, navigaţii, s.f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spaţial (1) pe apă, călătorie facută cu o navă. 2. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă. 3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o aeronavă. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.Trimis de cornel, 03.09.2008. Sursa: DEX '98NAVIGÁŢIE s. 1. v. nautică. 2. (mar.) plutire. (În timpul navigaţie pe mare.) 3. (AV.) zbor. (navigaţie pe ruta Roma-Paris.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenavigáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. navigáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. navigáţiei; pl. navigáţii, art. navigáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNAVIGÁŢI//E navigaţiei f. 1) v. A NAVIGA. 2) Transport efectuat cu nave sau cu aeronave. navigaţie maritimă. navigaţie aeriană. 3) Ştiinţă care se ocupă cu studiul conducerii navelor. /<fr. navigation, lat. navigatio, navigaţieonis, it. navigazioneTrimis de siveco, 07.04.2008. Sursa: NODEXNAVIGÁŢIE s.f. Faptul de a naviga, navigare; arta şi tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă; ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer. [gen. -iei, var. navigaţiune s.f. / cf. it. navigazione, lat. navigatio].Trimis de LauraGellner, 19.06.2005. Sursa: DNNAVIGÁŢIE s. f. 1. conducere a unei (aero)nave; navigare. 2. ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică. 3. ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer. (< fr. navigation, lat. navigatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.