nautic

NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s.f. 1. adj. Care serveşte la navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. s.f. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă (1). [pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.

Trimis de cornel, 15.07.2006. Sursa: DEX '98



naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; f. sg. naútică, pl. naútice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NAÚTI//C nauticcă (nauticci, nauticce) 1) Care ţine de navigaţia pe apă; propriu navigaţiei pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "(de) navigaţie", "(referitor la) navigaţie". [pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DN



NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigaţie. ♢ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigaţie (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN