arhieréu — s. m. (sil. hi e ), pl. arhieréi, art. arhieréii … Romanian orthography
arhierie — ARHIERÍE, arhierii, s.f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reşedinţă a unui arhiereu. [pr.: hi e ] – Din ngr. arhiería. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX 98 ARHIERÍE s. (bis.) (rar)… … Dicționar Român
arhieresc — ARHIERÉSC, EÁSCĂ, arhiereşti, adj. Care ţine de arhierei, privitor la arhierei. [pr.: hi e ] – Arhiereu + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX 98 ARHIERÉSC adj. (bis.) (rar) arhipăstoresc. (Rang arhieresc.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
arhipăstor — ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s.m. Arhiereu. – Arhi + păstor. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX 98 ARHIPĂSTÓR s. v. arhiereu, ierarh. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri Trimis de siveco,… … Dicționar Român
exarh — EXÁRH, exarhi, s.m. 1. Comandant al unei unităţi de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia şi din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit şi inferioară… … Dicționar Român
ierarh — IERÁRH, ierarhi, s.m. (bis.) Arhiereu. – Din bg. ierarh. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IERÁRH s. v. arhiereu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ierárh s. m. (sil. ie ), pl … Dicționar Român
iereu — ieréu s. m. (sil. ie ), art. ieréul; pl. ieréi, art. ieréii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ieréu, ieréi, s.m. (înv.) preot. Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR ieréu (i … Dicționar Român
arhi — Element de compunere care serveşte la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, şi la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi . Trimis de romac, 09.09.2006. Sursa: DEX 98 ARHI Element… … Dicționar Român
blago — Element sl. care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, în care redă sensul gr. εὑ . Cea mai mare parte a termenilor astfel compuşi sînt înv.; singurul de circulaţie relativ generală este ultimul: blagocestie, s.f. (milă), din sl. bla … Dicționar Român
catedrală — CATEDRÁLĂ, catedrale, s.f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CATEDRÁLĂ s. (bis.) (reg.)… … Dicționar Român
