- măsurător
- MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. s.m. şi f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operaţii de măsurare. ♢ (pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. s.n. şi f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂSURĂTÓR s. v. repede.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăsurătór adj. m., pl. măsurătóri; f. sg. şi pl. măsurătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăsurătór (persoană) s. m., pl. măsurătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăsurătór (instrument) s. n., pl. măsurătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂSURĂT//ÓR1 măsurătoroáre (măsurătoróri, măsurătoroáre) rar Care măsoară; care serveşte la măsurat. /a măsura + suf. măsurătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMĂSURĂT//ÓR2 măsurătoroáre n. Instrument pentru măsurat sau pentru verificarea măsurării. /a măsura + suf. măsurătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMĂSURĂT//ÓR3 măsurătoroáre (măsurătoróri, măsurătoroáre) m. şi f. Persoană care efectuează operaţii de măsurare. /a măsura + suf. măsurătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.