mãsluí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mãsluiésc, imperf. 3 sg. mãsluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mãsluiáscã … Romanian orthography
măsluire — MĂSLUÍRE, măsluiri, s.f. Acţiunea de a măslui şi rezultatul ei; măsluială. ♦ p.gener. Falsificare, trişare. – v. măslui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSLUÍRE s. v. falsificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
măsluitor — MĂSLUITÓR, OÁRE, măsluitori, oare, s.m. şi f. Persoană care măsluieşte cărţile de joc. ♦ p.gener. falsificator, trişor. [pr.: lu i ] – Măslui + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSLUITÓR s. falsificator. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
denatura — DENATURÁ, denaturez, vb. I. tranz. 1. A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a l face impropriu scopurilor… … Dicționar Român
falsifica — FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. tranz. 1. A alcătui, a confecţiona un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înşela; a plăsmui; a contraface. ♦ spec. (jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a… … Dicționar Român
maslu — MÁSLU, masluri, s.n. Slujbă religioasă creştină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericeşti şi la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfinţire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea… … Dicționar Român
măsluială — MĂSLUIÁLĂ, măsluieli, s.f. (Rar) Măsluire. [pr.: lu ia ] – Măslui + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSLUIÁLĂ s. v. falsificare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime măsluiálă s. f. (sil. lu ia ), g. d … Dicționar Român
măsluit — MĂSLUÍT, Ă, măsluiţi, te, adj. (Despre cărţile de joc) Însemnat sau aranjat pentru a da măsluitorilor posibilitatea de a înşela la joc. ♦ p.gener. Falsificat; fals, prefăcut. – v. măslui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSLUÍT adj … Dicționar Român
silui — SILUÍ, siluiesc, vb. IV. tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forţă faţă de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. –… … Dicționar Român
sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… … Dicționar Român
