- mărire
- MĂRÍRE, măriri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) mări1 şi rezultatul ei; mărit. ♦ (fiz.) Operaţie de copiere fotografică prin proiecţie, în scopul obţinerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcţie înaltă în ierarhia socială; fruntaş, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (înv.) Mărie (1). – v. mări1.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98Mărire ≠ cădere, micşorare, reducere, scădereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMĂRÍRE s. v. aroganţă, dimensiune, dom-nie, fală, fudulie, infatuare, înălţime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgo-liu, proporţie, semeţie, trufie, vanitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRÍRE s., interj. 1. s. v. creştere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creştere, ridicare, umflare. (mărire apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (mărire unei cantităţi de câteva ori.) 7. s. v. înmulţire. 8. s. creştere, sporire, (livr.) augmentare. (mărire fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (mărire averii cuiva.). 10. s. creştere, înmulţire, sporire. (mărire numărului de participanţi la ...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (fiz.) mărire un-ghiulară = grosisment, putere măritoare unghiu-lară. 14. s. creştere, ridicare, suire, urcare. (mărire temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creştere, ridicare, sporire. (mărire nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creştere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (mărire schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.