măgar — MĂGÁR, măgari, s.m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare şi urechile lungi, întrebuinţat ca animal de povară şi de tracţiune; asin (Equus asinus). ♢ expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea … Dicționar Român
asinitate — asinitáte s. f., g. d. art. asinităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità]. Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DN ASINITÁTE s. f. măgărie. (< … Dicționar Român
morgă — MÓRGĂ1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate şi unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morţii. ♦ Sală specială într un spital unde se depun morţii până la înmormântare. –… … Dicționar Român
murdar — MURDÁR, Ă, murdari, e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurăţenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se spală, care nu respectă curăţenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2.… … Dicționar Român
obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… … Dicționar Român
prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… … Dicționar Român
semeţie — SEMEŢÍE, s.f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [var.: (reg.) sumeţíe s.f.] – Semeţ + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Semeţie ≠ simpleţe, simplitate Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sfruntare — SFRUNTÁRE, sfruntări, s.f. (Rar) Acţiunea de a sfrunta şi rezultatul ei; p. ext. neruşinare, obrăznicie, impertinenţă. – v. sfrunta. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o sfruntare.) 2.… … Dicționar Român
ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
